Prima zi fără mine

sursa: tumblr

 


 am obosit să lupt cu mine.
 gândurile,
 mi s-au preschimbat în tăceri
 și-au năvălit în interior.
 
 vorbele mi-au paralizat.
 dincolo de cer,
 cuvintele se întrec prin sens -
 și-au uitat începutul.
 
 viața mi s-a trăit
 iar moartea
 a intrat în comă.

Zbor

 As vrea sa pot zbura,

As vrea sa fiu o stare

Purtata de avant

In lumea asta mare.

As vrea sa impletesc

Lumina de o clipa

Sa pot considera prezentul

A nu fi o risipa.

Si-as vrea sa prind in gand

Taceri ce nasc chemari,

Sa le prefac in zari

Sa le inalt spre nori.

Si mi-as sadi in suflet

Realitati concrete

Pierzand astfel rutina

Zilelor defecte.

***

 Aș scrie tot cu timp

 Căci el nu are stare,

 Aș preschimba răspunsul

 Într-un semn de întrebare.

 Aș dobândi un calm etern

 Secat doar într-o clipă

 Căci sufletul e-un semn

 Pentru tot ce se-nfiripa.

 Aș bea din nostalgie,

 Aș goli paharul

 Secat de adevăr 

 Aș nărui amarul.

 Și aș trasa în zări chemarea

 Zeilor dintâi

 Cerând îngăduința

 Vechilor străbuni.

 E-un haos adâncit

 În calm și-n armonie,

 Încât cunoașterea

 Se zbate să reînvie.

Priviri laterale

 ochii se ciocnesc
 de striațiile tavanului mult prea jos.
 am impresia că retina fotografiază orizontul,
 limitându-l cu cearcăne.

Cugetari I

Iubirea este considerată cea mai puternică forță din univers conform lui Moliere.Oare așa să fie? Atunci de ce noi o materializăm, sau mai bine zis încercăm s-o materializăm prin ființa de lângă? De ce încercăm s-o facem palpabilă când ea de fapt  este însăși nedefinitul? Poate că acesta este unul dintre misterele cele mai mari ale omenirii pe care nici măcar nu-l conștientizăm.Am senzația că ne agățăm disperați de acest sentiment tocmai din această neputință de-al defini, de-ai desluși misterul.Dar de ce să ucizi un sentiment printr-o noțiune? Ar fi o crimă a minții ce-ar leza cu siguranță spiritul.Oamenii, de cele mai multe ori, în mod inconștient ajung să creadă că persoana de lângă este însăși iubirea, ajung să identifice sentimentul cu materia.Oare acest lucru n-ar fi o încălcare a pactului dintre minte și suflet, dintre paradisiac și luciferic? De fapt, oamenii nu iubesc persoana de lângă, ei își iubesc propriul sentiment.E ca și când fiecare suflet este conectat continuu la acest sentiment.O conectare spirituală pe care n-o putem percepe, dar pe care de cele mai multe ori tindem s-o explicăm, iar în momentul în care ne dăm seama că explicațiile sunt nule conștientizăm adevăratul răspuns: imposibilitatea definirii indefinitului.
 
 Dacă oamenii își iubesc propria iubire asta ar însemna ca însuși sentimentul să se iubească pe sine? 

Gand in picaj

 gândurile au capete colorate.
 trapezul conștiintei
 este în picaj.
 dar inima mi-e liniștită
 știe că de acolo,
 de jos,
 poți vedea cerul.
 
 

captiv în gândul meu

 nu am îndeajuns de mulți ochi
 pentru a-ți cuprinde privirea
 și nu am suficiente cuvinte
 pentru a-ți vorbi.
 gândurile nu te mai pot cuprinde.
 din vina ta, ele trebuie să se nască la infinit.
 astfel voi ști sigur
 că ești captiv în gândul meu.

Sepulcru

Camuflat în nefiinţă
 Încet aşterni gânduri pe rând,
 Spălate de conştiinţă
 Cad păcate pe-un cuvânt.
 

 Tremură suspine-n tine

 Memoria îţi zace sedată,
 De un anotimp uitat
 Lipit de-a timpului fereastră. 

 Rostu-l pierzi, că orişicare
 În pământ o să te întorci,  

 Orbit de-a vieţii lumină
 Moartea-n vis tu o cunoşti. 

Transferat prin amintire
 Chipul greu ţi-l recunoşti
 Ca într-o valiză goală
 Cauţi vreme să întorci.

 

  Dar aici este nimic
  Şi el tot o moarte are,
  Calculezi cum  să ridici
  Semnul de pe-o întrebare.
 
 
  E doar vid şi nefiinţă,
  Peste tot doar paşi de sticlă
  În ochi îţi constrângi tristeţea
  Ca pe-o ultimă neputinţă.

   Ai vrea să simţi,ai vrea să speri
   Că poate, ceva s-a schimbat,
   Dar în zadar tu cauţi porţi
   Când ceasul tău este stricat.
 
 
 
 Trecător fiind prin lume
 Din când în când, la stop te-opreşti
 Alegi lunga destinaţie
 A inepţiilor fireşti.

 

 Găseşte sensuri în toate
 Iar pe urmă poţi vorbi,
 Despre-a morţii singurătate,
 Despre-a vieţii agonii.