Aș scrie tot cu timp
Căci el nu are stare,
Aș preschimba răspunsul
Într-un semn de întrebare.
Aș dobândi un calm etern
Secat doar într-o clipă
Căci sufletul e-un semn
Pentru tot ce se-nfiripa.
Aș bea din nostalgie,
Aș goli paharul
Secat de adevăr
Aș nărui amarul.
Și aș trasa în zări chemarea
Zeilor dintâi
Cerând îngăduința
Vechilor străbuni.
E-un haos adâncit
În calm și-n armonie,
Încât cunoașterea
Se zbate să reînvie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu