captiv în gândul meu

 nu am îndeajuns de mulți ochi
 pentru a-ți cuprinde privirea
 și nu am suficiente cuvinte
 pentru a-ți vorbi.
 gândurile nu te mai pot cuprinde.
 din vina ta, ele trebuie să se nască la infinit.
 astfel voi ști sigur
 că ești captiv în gândul meu.

Sepulcru

Camuflat în nefiinţă
 Încet aşterni gânduri pe rând,
 Spălate de conştiinţă
 Cad păcate pe-un cuvânt.
 

 Tremură suspine-n tine

 Memoria îţi zace sedată,
 De un anotimp uitat
 Lipit de-a timpului fereastră. 

 Rostu-l pierzi, că orişicare
 În pământ o să te întorci,  

 Orbit de-a vieţii lumină
 Moartea-n vis tu o cunoşti. 

Transferat prin amintire
 Chipul greu ţi-l recunoşti
 Ca într-o valiză goală
 Cauţi vreme să întorci.

 

  Dar aici este nimic
  Şi el tot o moarte are,
  Calculezi cum  să ridici
  Semnul de pe-o întrebare.
 
 
  E doar vid şi nefiinţă,
  Peste tot doar paşi de sticlă
  În ochi îţi constrângi tristeţea
  Ca pe-o ultimă neputinţă.

   Ai vrea să simţi,ai vrea să speri
   Că poate, ceva s-a schimbat,
   Dar în zadar tu cauţi porţi
   Când ceasul tău este stricat.
 
 
 
 Trecător fiind prin lume
 Din când în când, la stop te-opreşti
 Alegi lunga destinaţie
 A inepţiilor fireşti.

 

 Găseşte sensuri în toate
 Iar pe urmă poţi vorbi,
 Despre-a morţii singurătate,
 Despre-a vieţii agonii.